Utopie

...Ce s-ar intampla daca intr-o zi toti ne-am propune sa zambim sincer? 

Orice s-ar intampla, sa ne pastram de-a lungul zilei zambetul pe fata, fara sa-l mutilam in ranjet...sa spunem "multumesc" si "cu placere" chiar crezand in vorbele astea, sa dam "buna ziua" nu ca pe o formula de genul "Sesam deschide-te odata!", ci cu gandul ca intr-adevar ii doresti celui ce-i rostesti acea zi buna de care pomenesti.

Cum ar fi sa ne uitam cu adevarat unii inauntrul celorlalti, sa respiram fiecare clipa si sa stim ca facem asta cu nadejde si cu bucurie?
Ce ar fi daca o zi am exista prin ceilalti? Daca vara fiind, toti am merge pe strada desculti...in semn de protest ca nu mai avem destula iarba pe care sa stam intinsi si sa mirosim cerul care ne saruta fruntea...
Ce ar fi daca intr-o zi am lasa tot si ne-am ruga impreuna? Eu cred ca totul in jur ar functiona, pentru ca Iubirea e o sursa inepuizabila si neconventionala de energie.

Daca ar fi centrale energetice pe baza de Iubire, fiecare ar avea acasa la el asa ceva, iar pretul curentului celuilalt ar fi la schimb, pe baza de troc, pentru ca banii ar fi inutili...
Numai chilipiruri ar fi...ce bani sa dai cand ai si tu Iubire in suflet? Daca vrei Iubirea mea, completezi partea daruita tie cu ceva din a ta...si tot asa...

Chiar asa, ce-ar fi, daca in fiecare zi, macar cinci minute ne-am aminti ca am venit aici pe Pamant pentru a avea de unde porni in cautarea vesniciei din noi?

Pentru ca El ne-a trimis la joaca aici, dar sa stim mereu ca nu vom zabovi mult....ca nu cumva sa se intunece si sa pierdem drumul de intoarcere acasa...