Nu am calatorit atat de mult, de fapt prin diverse comparatii, nu am
calatorit deloc, mi-ar putea da chiar cu minus socoteala, dar cred ca oriunde
in lume voi merge de acum incolo nici un loc nu va fi mai pe gustul sufletului
meu, decat frumoasa Venetie.
O luna intr-o alta lume, intr-o alta
dimensiune, unde soarele rasare si apune cu siguranta altfel, razbind sau fiind
infrant de ape, unde arhitectura intrece descrierile din povestile
renascentiste, unde cladirile au fost pastrate asa cum au fost construite, de
atatea secole, cu obloane de lemn, altane, terase, flori la geam, curti
interioare ce-ti incita curiozitatea…orasul iubirii…o poezie pe care fiecare o
compune dupa sensibilitatea sa, dupa cat poate simti si observa. Un oras care
te primeste in povestea sa, daca ai curiozitatea de a-l privi dincolo de
traseele si obiectivele turistice pe care ti le poate arata un ghid, si
cunoscute de toata lumea.
Am trait senzatia raiului, cel
putin asa cred eu, pentru am avut momente in care am iesit din timp si din
spatiu si m-am contopit cu privelistea. Venetia mi se compune in minte din
holograme si muzica, vad in macro si micro in acelasi timp…inchid ochii si sunt
pe Basilica, vad oamenii in San Marco mici si forfotind, uitandu-se in sus la
mine (si la ceilalti turisti care se fotografiaza frenetic, unii cu o oarecare
piosenie, pentru ca nu ai curajul sa fii necuviincios intr-un spatiu
binecuvantat), am in spate sosiile cailor de aur ( cei veritabili sunt in
muzeul Basilicii) si in fata mi se intinde laguna cu insule in departare, apa
adanca pe care trec alene vase de croaziera imense, gondole sau barcutele celor
cu portofel privilegiat, vad Leul “pacifist” pe un pilon, San Giorgio pe altul,
purtand biruinta, Palatul Ducal si toate acestea sunt impletite cu acordurile de
vioara, de pian, de violoncel sau harpa de la cafenelele din Piata. Muzicienii
isi sustin concertele pe rand si au repertorii variate, in asa fel incat,
plimbandu-te sa pleci bolnav de frumos, sa asociezi fiecare fiecare locsor cu o
melodie.. Vivaldi, Mozart, Bach, Dvorak, Prokofiev…
Un melanj de senzatii..vizuale, auditive, spirituale..atat de diferite
si atat de similare in acelasi timp, ca valoare..totusi fiecare loc are suflul
sau. La Rialto
te cuprinde febra cumparaturilor, comerciantii te molipsesc cu verva cu care
isi etaleaza marfurile si te blochezi in fata contrastelor: magazine Armani si
tarabe cu suveniruri kitch, aur si sticla, masti de carnaval si stofe, tot
ce-ti poate oferi duhul din lampa fermecata.
Frumos
este sa te pierzi, sa explorezi si locuri mai putin cunoscute, sa descoperi
viata oamenilor care locuiesc acolo, sa observi cladiri cu povesti, apartinand
unor duci, sau nobili din cele mai vechi vite, sa vezi statui sau franturi de
statui ramase pe aceste cladiri, sa vezi intre ce case s-au facut casatorii si
cate, prin numarul de legaturi de caramida ce le unesc, sa vezi unde se repara
gondolele, cum lucreaza muncitorii la ele, sa vezi portul cu barci private sau
cu vase de croaziera, sa afli ca gunoiul se recicleaza si fiecare stie sa
separe hartia de plastic si de resturi menajare, si in ce zile se colecteaza
acestea. Venetienii sunt constienti de valoarea cetatii in care traiesc si sunt
mandri daca esti interesat sa afli, asta cand ii intalnesti, pentru ca cel mai
des intalnesti turisti la fel de pierduti la propriu si la figurat ca tine.. se
circula cu harta in mana, si cu putina orientare ajungi la sigur oriunde iti
propui, desi totul e sub forma de labirint.
Un oras al pisicilor si al pescarusilor, o minune ridicata pe stejari,
Venetia este compusa si din insule, mai mici sau mai mari, precum Giudeca, Lido
(cu plaja la marea Adriatica), Burano, Murano, Torcello, Vignole, Cavallini, si
fiecare are “ceva”-ul aparte al sau, fie ca vorbim de sticla, de broderii, de
cladiri viu colorate, de vechi biserici, sau de renumele unui restaurant unde
se mananca cele mai gustoase specialitati din peste si fructe de mare …
Si ca sa fiu superficiala, spun ca nu sunt discoteci, cluburi de noapte,
ci doar terase, mici localuri… si tot aici se gaseste cea mai buna inghetata, cu
sortimentele cele mai inedite (printre multe altele si patrunjel, scortisoara,
migdale), aici am tot incercat spritz apperol, cele mai originale retete de
paste si pizza, “the best from the best” pe care le-am gustat pana acum…
Ma opresc aici, pentru ca m-a cuprins un dor nebun de
duca…poate Tata Doamne ma va mai trimite si alta data acolo, daca voi fi
cuminte si voi gestiona bine talantii daruiti de El…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu