Fictiune. Veche tare.

- « Au trecut zece ani de atunci…nu mai sunt acelasi. Atat mi-a trebuit sa-mi dau seama cum am jucat, si stiu ca ar fi prea mult sa-ti cer sa consideri totul ca si cum s-ar fi intamplat ieri…totusi, haide sa ne imaginam ca se intampla azi. Buna ! eu sunt Alex. »

            Toate aceste vorbe picurau in suflet incet, lin, intinerindu-ma cu fiecare strop de ploaie.  Poftim momentul pe care l-ai asteptat atata timp …poftim omul pe care il iubeai…a aparut precum ai anticipat : cand ti-ai fi dorit mai putin. Poftim , clipa mult visata, in momentul in care o lasasei in trecut, prafuita. 
Exact acum te-ai intors, cand am inceput sa traiesc normal alaturi de un om pe care nu-l merit si la nivelul caruia nu ma voi ridica niciodata. Un om deosebit, a carui calitate exceptionala e ca ma iubeste mai mult decat as fi visat ca cineva poate sa faca asta, desi ma cunoaste intru tot. 
Un barbat care-mi iubeste defectele mai mult decat calitatile, iar calitatile le supra apreciaza, un om care imi iubeste tot orgoliul, si mandria si narcisismul si goliciunea interioara. Cum sa nu iubesc pe cineva care accepta toate astea ? …si tu, care nu ai fost in stare sa ma iubesti in stare bruta, te-ai intors acum, spunand ca abia te-ai trezit din somn….si stai in fata mea sa vad cum te spala ploaia pe ochi-ti de aceeasi culoare cu a iluziilor ?

Fix acum te-ai gandit sa te intorci nenorocitule, sa ma cauti…inadins tu ai fost sortit sa-mi provoci suferinta !..cum misuna amintirile prin creierasul meu firav,,,cum  simt ca nu-mi pot controla bucuria de a te vedea, de a-ti vedea lacrimile confundandu-se cu ploaia… si cum simt ca as fi in stare sa las tot in urma si sa o iau de la capat cu tine ; asta daca nu as sti ca vei proceda la fel.

Sotul meu nu imi va spune sa raman, fapt ce ma va rani mai mult decat orice si el stie acest lucru... Ce sa fac ? sa-l ridic de jos, sa-l sarut si apoi sa-i spun « adio, nene, ma confunzi » ?....sa-i spun sotului meu brusc sa nu ma mai caute, si ca ma voi intoarce distrusa la el peste ceva vreme ?....sa tac si sa–i las pe amandoi, pe unul in ploaie, pe celalt in propriile incertitudini, si sa plec undeva in Nicaieri ?

       Cum am procedat?…Am plecat doua zile cu Alex; nimeni nu a stiut unde sunt. Doar cel cu verigheta a simtit unde si cu cine sunt. Dupa doua zile, in locul meu, langa el, pe pat, a gasit poza din copilarie…am vrut sa simta frustrarea de a rupe ceva cand mergea aparent extraordinar : nu mai eram cea de atunci, iar cele doua zile au reprezentat sumarul relatiei cu tot cu final, ce ar fi durat atunci poate doi ani. Eu i-am cumulat in doua zile, si m-am intors la cel pe care il iubesc, lasand in urma acel «ce s-ar fi intamplat daca.. » ce m-a macinat ani la rand.

             Sotul meu a plecat la peste pe malul Siretului la scurt timp dupa escapada mea, fara sa-mi spuna unde pleaca, facandu-ma sa innebunesc de groaza ca m-ar fi parasit, asa cum as fi meritat. Exact asta a si vrut. S-a intors la timp, cand ma pregateam sa iau somniferele, dupa ce in prealabil bausem…vin rosu, precum turbarea ce ma cuprinsese. Ne-am iertat reciproc.

 Fostul pusti a fost ravasit cateva zile ; apoi iubitul unui fotomodel. Au trecut apoi cinci ani dupa acel eveniment, si am aflat la stiri ca a murit in urma unei supradoze impreuna cu acea fata. La el in buzunar s-a gasit o poza de-a sa de cand avea 14-15 ani, alaturi de o fata de varsta lui, cu un zambet hâd. Putini m-au recunoscut, dar nimeni nu m-a intrebat nimic.