Marile sentimente

Cel mai greu imi e sa vorbesc despre radacini. Despre cine sunt. Despre cine am fost. Despre ce a ramas din mine. Pentru ca nu stiu niciodata adevarul. Complet. Stiu doar adevarul meu.  Pentru ca totul e relativ,  pentru ca toti avem dreptate si toti ne inselam. Pentru ca numai Dumnezeu e Adevarul, si El e tainic si de necuprins.

Mi-e greu sa scriu despre ce m-a durut,  sau despre ce inca ma doare. Despre ce nu va muri niciodata in mine. Chiar doare Sinceritatea. Mai ales cea fata de tine insuti. Mai ales cand ti-ai fabricat, pentru a rezista, un zid solid de mandrie. Doare cand am curaj sa-mi vorbesc, doare cand tac, si arde locul din inima ocupat de acel cineva care sufera in urma vorbelor mele. Si fac asta in mod masochist. Ma-ntreb: de ce continui? Si totusi, cum sa ma opresc?   

Tot despre ce ar conta sa scriu e un mare secret. Viata e un mare secret. Lumea mea, fabricata de vaz, e un mister chiar si pentru mine, si tot ce cred ca stiu sigur e ca toata viata (scurta.relativ) am iubit, si-am luptat cu Frica.

Frica si Dragostea. Ele m-au determinat sa ma arunc si sa nu ma mai intorc niciodata de unde m-am desprins. M-au impins mereu din alte si alte locuri, si-am aterizat negresit alta, mai putina sau mai plina (niciodata nu am stiut cu adevarat care mi-a fost masura). 

Revelatie

Deciziile luate cu mintea dau dureri de inima, iar cele luate cu inima dau dureri de cap.

Motive

Bărbaţii au scris cel mai mult despre dragoste pentru că au iubit pe timpul vieţii mai multe femei, de cele mai multe ori, în acelaşi timp. Şi le-au părăsit şi au rămas, în cele mai banale şi fericite cazuri, cu una singură fizic, iar cu celelalte toate în gând.

Şi le-a iubit bărbatul-cu-o-femeie pe toate, cu atâta Rusie în braţe încât a chelit, deşi doctorii întotdeauna au găsit alte explicaţii. Şi bărbaţii au suferit de mai multe ori părăsind mai multe femei în acelaşi timp, deşi, pe majoritatea dintre ele, îşi petrec zilele chelind, încercând să le părăsească.

Femeile au scris mult mai puţin, aceleaşi şi aceleaşi poeme de dragoste, aceleaşi idei repetate în sute de rânduri, identice în sute de caiete ale tuturor femeilor care au iubit de mai puţine ori decât bărbatul lor care a părăsit mai multe femei pe care le-a iubit. Parcă toate au iubit un singur bărbat, înainte de cel pe care-l observă chelind. Acelaşi.

Bărbaţii nu au contenit să scrie, şi foarte variat chiar, şi bine de tot, precum au iubit, pentru că femeile toate nu le-au fost muze, mame, porturi, dame în dantele, valuri, focuri, otrăvuri, linişti, frângeri, boli, patimi, holograme, ci doar un singur lucru: Necunoscute.