Un joc

Fiecare coleg din clasa prezent la cursul de “Istoria Teatrului”, in anul I de facultate, a trebuit sa spuna cate un cuvant, primul care i-a venit in minte. Eu am fost prima si am ales "lumina", cuvant urmat apoi de “zambet”, “copac”, “teatru”, “fuga”, “cer”, “soare”, “firesc”, “total”, “batista”, “ghiozdan”, “vis”, “fluture”, “destin”, “fericire”, “credinta”, “niciodata”, si domnul profesor a incheiat cu “aed”….40 de minute ramase pentru a compune ceva.
Si am zis asa…

       Teatrul a inceput in cer… Primul act teatral s-a sustinut in lumina marelui reflector, Soarele, insusi Dumnezeu, care fiind in tot si in toate, a putut juca chiar si rolul principal. Adam si Eva, proaspat infruptati din fructul oprit si aflati inca in lumină si desfatare, stateau rezemati de copacul vanzator de iluzii, transformati si transfigurati. 

       Sub influenta acestei schimbari Adam si Eva au dat primele replici, lui Dumnezeu, incercand sa-si justifice fapta, sa fuga din fata raspunderii, fara sa inspire firescul, fara a mai fi vii.
       Fructul le-a daruit cunostinta binelui si a raului si..destinul, iar Dumnezeu, din bunatatea Sa le-a dat visele si idealurile pentru a-i ajuta sa supravetuiasca pe Pamant. Falsa fericire pe care primii actori au crezut ca o vor dobandi s-a transformat in ceea ce numim acum viata pamanteasca.
      Am credinta ca din momentul in care au fost izgoniti din Rai, oamenii tot incearca sa-l reconstituie, sa resimta fericirea divina…dar avem tot atata libertate sa facem asta cat are un fluture inchis intr-un ghiozdan.
      Niciodata, nimeni, nici chiar cel mai talentat aed nu va mai reusi sa redea total si sincer zambetul primordial, al omului ce a vazut paradisul; incercam sa deschidem ochii si doar arta este cea care ne mai salveaza de la impietrire si reprezinta promisiunea “mai binelui”. 

     Pacat ca purtam pe ochi batista inconstientei…dar asta e pentru ca nu suntem inca pregatiti sa suportam Lumina.