Am vazut o pereche pe strada si i-am atras atentia. Era o pereche de chei pe care el le-a ridicat cu interes si mi-a oferit una.
I-am zis sa aiba grija de cheia lui, pentru ca ne vom intalni peste ani cu ele, si frumos ar fi sa avem ceva in comun.
"Cum adica?" m-a intrebat instinctiv, fara curiozitate, in timp ce-si incerca in lacatele postale de pe scara noastra, cheia gasita..."Uite, intra in toate, dar nu deschide nici unul.."
In gandul meu: "Ba deschide, lacatul pentru care au fost create."
Si atunci a deschis un lacat de la apartamentul 101..ca sa vezi, mai poti deschide si un lacat pentru care nu ai fost creat...cu care te-ai potrivit din intamplare.
Dar ce mai conteaza potrivirea, daca acel lacat a deschis o cutie postala care nu ne apartine? Si ce sa facem, daca scrisorile nu ne sunt adresate?
Ce chin ar fi sa fim mereu impreuna, pentru ca ochii tai verzi ma deoche incontinuu, iar tu te uiti intotdeauna mirat la mine.
Nota: Aveam vreo 14 ani. Am pierdut cheia, nici nu stiu cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu