aprilie 2011
„Veniţi de luaţi
Lumină!” „Veniţi de luaţi Lumină!” „Veniţi de luaţi Lumină!”- Vin!!!...aştept
acest îndemn cu toată inima, îmi doresc atât de mult să o primesc şi să o
menţin pâlpâind în sufletul meu cel puţin până la următoarea strigare, că aş
porni de pe acum pe jos, de la Bucureşti până la biserică ca să ajung la timp
şi să fiu sigură că voi fi şi eu o făclie.
Nu-mi amintesc să-mi
mai fi dorit atât de mult să fiu chemată la Lumină neimpozabilă...îmi doream
atâtea lucruri, şi cel mai mult să fiu chemată la castinguri, dar mi-am amintit
zilele astea că de voi fi chemată şi eu mă prezint stinsă, e mai rău decât să
nu mă duc. Îmi doresc să înviez şi eu puţin, şi de data asta să nu mai mor în
deznădejde, să nu mă mai pierd atât încât să dau anunţ că mi-am pierdut
sufletul şi identitatea şi că ofer recompensă cui mi le restituie. Nu de alta,
dar Tata-Doamne cred că s-a plictisit să-mi tot arunce în ogradă tot ce las eu
pe drum şi să mă asculte când mă duc la El cu pîra, când singura vinovată sunt
eu.
Tot egoistă...eu, eu,
eu....nu, e greşită exprimarea. Reiau: ar fi frumos să ne întâlnim cu toţii
acuşica, în Lumină, şi să ne vedem sufletele voioase că au înviat cu adevărat.
Să umblăm apoi pe stradă cu inimile, aşa cum umblă americanii cu bostanii de Haloween.
Nişte licurici mai mari, de Zi şi de Duminică. Să fim cu toţii convinşi că
Hristos a înviat cu adevărat în fiecare dintre noi, pentru că se oglindeşte
mândru cu sfială în cei de lângă noi...mândru, în sensul de frumos...
...mă gândesc aşa:
dacă nu voi fi vrednică de Lumină vie în noaptea Învierii, mi-aş dori măcar un
întrerupător şi un led roşu-portocaliu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu