M-ai primit asa cum eram atunci. Dezradacinata, ancorata in experientele anterioare fals estompate, clocotind de viata irosita, si mi te-ai predat cu incredere, cu aceleasi simptome. Ne-am concesionat unul altuia patimas, bolnavi sufleteste, si ne-am oferit cea mai sincera iluzie a dragostei impartasite.
Eu aproape am crezut-o, sa stii...si sa nu te simti jignit cand iti spun ca dintre toti, de tine imi voi aminti mereu la fiecare scartait de parchet, la fiecare fereastra ovala si in fiecare camera in care va exista un pian alb, prafuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu