marți, 12 mai 2015

Completare apocrifă

Dragostea nu doare. 

Dragostea nu e complicată. Nu amână, nu e imposibilă. Nu e pe fugă, nu e ocupată.

Dragostea nu uită, nu tace, nu se ascunde. Nu minte, nu înşală, nu regretă, nu se teme.

Dragostea nu dispare în ceaţă, nu se dizolvă, nu trece, nu se estompează.

Dragostea nu loveşte, nu răneşte, nu schilodeşte. Nu e fricoasă, nu e laşă, nu e slabă. Nu profită, nu speculează, nu şantajează.

Dragostea nu cerşeşte şi nu se cerşeşte.

Dragostea nu sufocă, nu desfiinţează, nu anulează, nu se răzgândeşte. Nu te îmbolnăveşte.

Niciodată.

Tot ce zici că e Dragoste, dar se manifestă aşa, e un fals. E o pseudo-iubire. Boală, obsesie, obisnuinta, ataşament, patimă.


Cred că Sfântul Apostol Pavel le-ar fi spus corintenilor în Epistola lui şi lucrurile astea, dacă oamenii de pe vremea aia ar fi iubit aşa.

Un comentariu:

  1. Și nici nu face loc de analiză, la o adică.
    Dragostea este. Totul. Adică tot ce negi și orice altceva mai are loc pe lângă. Dincolo de toate îndoielile și convingerile pe care le tot încercăm, dragostea este singura punte către absolut. Cu toate cele. Dacă nu te trec toate umbrele, dacă nu suferi și râzi, cânți și lăcrimezi, visezi și calci în gropi, dacă nu treci măcar o dată prin praf și curcubeu, dacă n-ai atins cu o aripă de gând marginea abisului, habar n-ai ce e aia dragoste.
    Zic și io...

    RăspundețiȘtergere