Căciuliţa de urson

Într-o vreme am avut o căciuliţă de urson, neagră, cu două cireşele de lemn, roşii, în dreptul urechii stângi.

Foarte frumoasă căciuliţa.

Dar mai ales comodă, ca o cască de cosmonaut. N-am purtat niciodată o cască de cosmonaut, dar cred că am trăit plenar senzaţia de a o fi purtat câteva ierni neverosimil de lungi.

La ceafă avea o zonă decupată, să nu se "taie" cu fularul.

Sub bărbie se prelungea materialul blănos care la capete avea două şireturi subţiri, şi mi-era legată strâns, cu fundiţă, să nu cumva se desfacă.

Şi nu se desfăcea nenorocirea de căciuliţă, ba din contră, mereu mi se făcea un nod fain de la şireturi, de nu reuşeam să le desfac decât după ce plângeam de draci, cu spume, cu gândul că voi rămâne blocată tot restul vieţii cu căciula călduroasă pe cap.

Îmi închipuiam cum am să umblu eu vara cu căciula mea frumoasa, de ursonul vieţii, pe cap, cum o să-mi crească părul de o să mă îngrămădească şi cum o să mă sufoc. Îmi şi imaginam cum vor râde copiii de mine: cauza morţii - sufocare prin blocaj de urson (mă rog, nu ştiam termenii aştia, dar mă vizualizam verde sau roşiatică, musai umflată, cu spume, pe jos, cu mâinile încleştate pe căciulă şi cu cireşele de lemn, vopsite în roşu, bine înfipte în nas).

Încercam să o scot şi trăgând-o de partea din spate spre faţă, dar evident că locul decupat la ceafă nu era destul de permisiv. Înnebuneam. Îmi pierdeam vederea de câte ori mi se bloca porcăria aia pe cap, ameţeam de nervi şi mă chinuiam în fel şi chip s-o scot de pe cap.

Şi mai eram şi tare drăgălaşă cu căciula neagră de urson, de toată lumea mă freca pe cap să simtă blăniţa moale. Crăpam şi atunci pentru că mi se strepezeau dinţii de cum foşcăia părul ăla sintetic amortizat de căptuşeala mult prea călduroasă.

Abia aşteptam să cresc, sau măcar să-mi crească creierul mare şi să-mi rămână mică minunea de căciulă. Mi-a rămas, după care mi-au cumpărat alta. Tot aşa. Apoi am crescut.

Şi cred cu tărie până în ziua de azi că puseele mele nervoase mi se explică şi prin căciuliţele de urson.

Să le poarte designerii lor şi neamurile lor, şi să li se blocheze pe cap, foşcăiala mă-sii de treabă…