Hai, repetă după mine: sunt fericit.
Mă aflu
în locul potrivit.
Aerul mi-e suficient.
Nu mă doare niciun umăr.
Acum respiră
şi spune-mi că nu sunt decât bulgărele ăla de pământ care, în fărâmiţarea sa, te-a intuit, dar care nu a ştiut niciodată câte mănunchiuri de frici ai ţinut
la spate.
Te simţi mai bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu