Peste sicriul tău nu se va arunca pământ.
Voi fi acolo şi voi răsturna peste
tine tot ce ai lăsat în urmă. Tot ce nu ai trăit. Tot ce ţi-a fost frică să recunoşti,
să accepţi, să dăruieşti.
Voi avea grijă să-ţi iei cu tine tot bagajul:
amintiri, regrete, promisiuni, iubiri, dar mai ales nenorocitul ăla de vis de
nu mi l-ai rostit niciodată. Visul ăla care te-a târât o vreme prin viaţă, care
te-a anesteziat când ceva te-a durut, care a fost mai adevărat decât tine sau
decât mine, decât lumea din care vom pleca.
Vei fi îngropat în tăcerea ta
intactă, învelit în răceala ta impusă şi calculată, iar eu voi fi acolo să nu
mai fac nimic. Să te privesc prin ochii tăi, pe care i-am oprit ca breloc de
chei.
Roagă-te să mor eu înaintea ta, şi dacă aşa se va întâmpla, să faci aceleaşi lucruri pentru mine.
Roagă-te să mor eu înaintea ta, şi dacă aşa se va întâmpla, să faci aceleaşi lucruri pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu