Cea
mai grea meserie e cea de înger păzitor.
Săracul, vorbeşte cu surzii, cu încăpăţânaţii,
păzeşte şi oblojeşte, scoate din belele pramatiile inconştiente, remediază
situaţiile dezastruoase în favoarea sufletelor îmbrăcate în trup, şi între
timp, după atâtea eforturi, nici măcar nu îi este recunoscută prezenţa.
Ce să mai vorbim de mulţumiri. PS: Îmi imaginez cum Îl trimite Doamne-Doamne pe îngerul meu, la mine. “Mergi, că nebuna iar o face pe deşteapta. Iar îşi dă foc.” “Oh, Doamne, nu…”. Şi îşi ia casca şi mitraliera şi vine să-mi şteargă nasul mai întâi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu