marți, 20 mai 2014

Neam prost

Am bătut la poarta cărnii tale, am pus urechea să te ascult, iar pielea îţi era compactă. Nu lăsa nimic să treacă prin ea. Niciun gând, nicio emoţie. 
M-am îndepărtat, gândind că nu-i nimeni acasă. 
Că nu eşti, că nu ai fost niciodată. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu