Băi iubirea mea, pentru tine aş fi stat acasă şi aş fi făcut tocăniţă de cartofi, aş fi pus murături, aş fi lustruit oglinzile şi geamurile, iar hârtia igienică ar fi stat milimetric la locul ei. Aş fi legănat cei opt copii ai noştri până aş fi căzut moartă, dar dimineaţa aş fi înviat de fiecare dată ca să-ţi pregătesc micul dejun şi cafeaua.
Dar nu.
Tu ai plecat, şi-atunci nu mi-a mai rămas decât să am succes, să strălucesc, să-mi împlinesc visul cu murături, pe bucăţi, cu fiecare fals care-mi trece pragul şi rămâne până dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu