Numai eu puteam să-i fac o cafea unui proxenet, să primesc (plătind) cu dezinsecţia în casă, deşi nu aveam gândaci, să părăsesc un om capabil să mă iubească inconştient şi până la capăt, să accept alt loc decât primul în viaţa cuiva sub pretextul că sunt bolnavă de acel om, să-mi cer iertare când nu am greşit sau pentru că sunt, şi să recunosc toate astea.
Numai eu puteam să înţeleg, trăind, că tot ce judeci, devii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu