Soţul
meu e undeva prin apropiere.
Stau la portiţă absentă, cu un mac după ureche şi
mă fac că dau cu var scândurile din gard. Mă rog, sunt fericită preventiv,
pentru când am să-l întâlnesc.
E un bărbat destul de golan şi destul de
gentleman. Destul de inteligent încât să pară fascinat de mine, destul de cult încât
să mă fascineze.
E musai să creadă în Dumnezeu, dar broboada să o port doar eu.
Serios şi ghiduş, cald şi ferm, prezentabil şi imperfect. Şi dacă nu cer prea
mult, să poarte barbă.
Ah, era să uit, unul din noi va trebui să muncească, eu
sunt actriţă(?). Şi
totuşi fişa postului e încă în lucru.
Ma mai cauti mult? :D
RăspundețiȘtergere