Da-i timp si fa-ti vant

Iau o revistă cu poze cu bărbaţi, o răsfoiesc, aleg unul şi aştept câteva minute în linişte. 

          Apoi o sun repede pe prietena mea cea mai bună şi îi spun că m-am îndrăgostit irecuperabil de un tip, dar că tipul nu e foarte comunicativ, ba chiar e rezervat, că e posibil să fie într-o relaţie, dar că totuşi tăcerea lui are ceva misterios, că m-a privit cumva absent, dar cu interes, şi în fine, că nu ne-am întâlnit întâmplător.
          Ea mă linişteşte când îmi pune problema din perspectiva lui: are tăcerile mobilate, are nesiguranţele lui, trece printr-o perioadă grea şi confuză. Conchide: stai liniştită, dă-i timp, o să te caute sigur. 

O cred. 

          Între timp, cunosc vreo câţiva tipi faini, dar n-am ce le face, eu sunt îndrăgostită deja şi aştept să mă caute principele ăla cu drame existenţiale, de care sigur îl voi vindeca, pentru că dragostea învinge photoshopul. 
          Când mă supăr pe el, îmi mai cumpăr o revistă, dar mă întorc la vechea aşteptare, pentru că deja îl iubesc. 

Complicată mai e viaţa asta.