Ruptura

Nu mi-e frica de moarte. E doar o trecere in vesnicie.
Mi-e frica, insa, de clipele de durere care anunta ca sufletul se desprinde de fiecare celula a trupului.
Mi-e frica de clipele dintre cele doua vieti, cand carnea lupta cu materia de lumina, pentru a o mentine incoporata. Cand gramada de oase din sacul pielii se zbate sa mai adaposteasca sufletul macar putin, ca o femeie care se agata de piciorului iubitului, taraindu-se, in timp ce el vrea sa o paraseasca, iesind pe usa.
Acea lupta, oricum s-ar produce, doare. Cred ca doare asa de tare, incat se moare din asta.
Mi-e frica de acea durere, indiferent de modul in care se moare, pentru ca nu e usor a parasesti, sa traversezi, sa renunti.
Nu e usor sa mori fericit. Trebuie sa fi trait ca si cum ai fi exersat vesnicia intre timp.