Ma aflam in libraria Sophia, imbratisand un boltar de carti, la rand, spre casa,iar hamsterii de ochi imi misunau peste alte titluri, la care inca jinduiesc, cand in minte mi s-a facut brusc liniste.
Ceva nu era in ordine, era prea liniste.
M-am uitat in jur sa vad ce se petrece.
Nimic deosebit. Oamenii forfoteau, citeau, alegeau.
Atunci am inteles ca linistea venea din zambetul cu ochelari al unui posesor de ochi verzi ce ma fixau de la inaltime.
Nu stiu daca aratam ciudat, daca aveam limba scoasa, atarnata intr-o parte, daca ma bataiam sau daca ma leganam in timp ce asteptam, sau ce l-a determinat sa ma fixeze atat de cald si de ferm. Era... nici nu mai stiu, poate putin nepamantean.
M-am inrosit (nu mi se intampla des) si mi-am atarnat, vizibil panicata, privirea pe standul cu jucarii. Cu putina atentie, mi-o puteai cumpara la un pret bun.
M-a crutat si s-a intors, urmarindu-ma discret, mutandu-si zambetul de la gura, prin nas, in privire. Si-a platit cartile si a plecat.
Eu am ramas o vreme cu cartile in brate, cu ochii pe un koala de plus si cu gandul la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu