Discuţie la un pahar

Dau să intru în baie şi aud nişte voci. Nu mi se întâmplă des, aşa că ascult la uşă:

- Auzi, ţie nu ţi-e frică? Uneori, nu mereu, pentru că nici mie nu mi-e frică mereu.
- De ce?
- Nu ştiu. De nimic şi de tot. De înălţime, de portocaliu, de alb, de frig, de gândul că în câteva ore voi rămâne singură şi nu ştiu cum mă vei afla când te vei întoarce cândva. O fi mult până jos?
- Lasă prostiile, uite ce frumos e cerul. Oglindă. Să-l tot priveşti.
- Eu vreau să zbor măcar câteva clipe, fie chiar şi în jos.

Am intrat panicată, am aprins lumina şi era linişte.