Doar Dior-De-Despărţire

Am înţeles că nu am fost cine ai crezut că sunt, deşi nu te-am minţit niciodată cu cine aş fi putut deveni. Ba chiar te-am prevenit să fugi până nu ajungi să mă iubeşti şi până să te rănesc, ţi-am spus că dacă vreau să plec să mă laşi sau să mă legi, altfel nu mă vei putea opri, ţi-am spus să-mi dai senzaţia de spaţiu şi de timp şi că mă enervează când îmi pui în spate gelozeli nejustificate.

Am vrut de la tine doar cât am văzut că eşti, în niciun caz să devin tu şi nici tu eu. Cel puţin nu în acelaşi timp. 

Am înţeles că nu eram fericiţi şi că amândoi lucram la nişte contre-emploi-uri de prea multă vreme, fără premieră, dar cu spectatori, aşa că ai ieşit din distribuţie, scriindu-mi un mesaj cu un ruj roşu pe oglinda din baie.

Chiar am înţeles şi te-am înţeles. Ai perfectă dreptate părăsindu-mă mişeleşte.

Cu toate astea, deşi nu am fost niciodată materialistă şi nu am contorizat cu ce ai venit în treaba asta de s-a numit o vreme „noi”, sunt foarte curioasă: Pe bune? Cu Dior, mă?

Alt ruj nu ai găsit să-mi strici, scriindu-mi pe oglindă amărâtul ăla de „rămâi cu tine”?