Din ultima excursie în care am fost în liceu, deşi atunci nu am dormit numai cu ea, ci la grămadă, iar ea doar s-a nimerit lângă mine. Apoi ne-am foit până am ajuns o masă de mâini şi de picioare, mai multe decât dacă ai fi numărat oamenii.
Acum a venit la mine, nu ne-am mai văzut de mult timp, nici nu am vorbit des, dar am rămas colege de bancă şi prietene. Deşi de fiecare dată parcă încercăm să aflăm dacă ne mai aflăm pe aceeaşi sârmă. Ne aflăm.
Pe-atunci ne spuneam că dacă una din noi două ar fi fost băiat, ne-am fi căsătorit. Aşa înţelegeam noi că ne iubim şi eram, pe rând şi prin rotaţie, haosul şi echilibrul. (numai cu ea şi cu Sânziana, pe care am întâlnit-o mai târziu, am simţit că-mi pare rău că sunt fată. Apoi am iubit fără păreri de rău de-astea).
Ne muşcam de cap, împărţeam pachetul din pauza mare, jucam cărţi în ore, râdeam spasmodic fără motive reale, tot în timpul orelor.
De exemplu, îmi amintesc perfect de un 1 iunie la şcoală, la ora de chimie, când Ana mi-a spus că de ziua copilului, bunica ei i-a luat atlasul geografic. Şi nu i l-a mai dat. Am râs pe tema asta puerilă ca două imbecile, să murim aproape, salvate literalmente de clopoţel.
Mai vorbeam şi de tipuri de c*cat, de-i oripilam pe băieţii din banca din faţă, şi din laterale. Făcusem pe atunci chiar şi-o listă, pe care o tot completam. Cu toate astea niciun profesor nu ne-a despărţit. Cred că toţi au înţeles că au nevoie de noi, în formula asta.
În noaptea asta a venit la mine şi m-a rugat să dorm cu ea. L-am lăsat pe-al meu să doarmă singur şi m-am pus scândură lângă ea.
Aş fi luat-o în braţe, i-aş fi răsucit pe degete şuviţele ondulate, dar nu am ştiut cum să fac asta, când eu nu ştiam decât s-o muşc de cap. Iar acum chiar nu mai era cazul.
Am respirat în linişte puţin apoi ea mi-a luat o mână şi mi-a odihnit-o pe umărul ei stâng, iar capul şi l-a sprijinit pe colţul umărului meu.
Atunci am ştiut că pot să-i greblez creierul, devenind în jumătatea care era lângă ea adolescenta îndrăgostită irecuperabil de un tip nepotrivit, iar în cealaltă, eu. Mai goală de mine ca oricând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu