Vedeam mai bine şi mai frumos, pentru cã atât poate telefonul meu gãsit de maicã-mea în zãpadã.
Mã gândeam aşa: marea împreunã cu luna deseneazã un “i” care vine de la “iubirea nu e ceva ce creşte pe garduri, ci se construieşte sau ni se pare cã este când vrem sã fie” sau de la “ia mai du-te-n viaţã”, iar dacã Eminescu ar fi copilãrit în Vamã, ar fi lãsat nişte poezii gigantice cum a reuşit sã lase despre codri, lacuri, flori albastre etc.
Ar fi prins şi el o noapte cu luna portocalie care ar fi compus împreunã cu marea un “i”, care ar fi venit de la ceva mai bun şi mai frumos decât mi-am dorit eu sã vinã.
Pãcat cã Eminescu n-a avut prieteni la care sã meargã, mãcar în vacanţe, în Vama Veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu