Face figuraţie, dar stã bine pe scenã, asumat şi adevãrat.
E viu. Şi-a construit gesturile, privirea, nu intervine aiurea, are tãcerile pline de gânduri şi de emoţii, nu-şi "mãnâncã" partenerii, nu face cioace.
În felul lui, joacã totuşi la prima mânã, instinctiv. Când nu joacă, stă pe un frigider, în culise. Fără ferestre. Uneori în fum, gãlãgie, în agitaţie şi în luminã artificialã.
În felul lui, joacã totuşi la prima mânã, instinctiv. Când nu joacă, stă pe un frigider, în culise. Fără ferestre. Uneori în fum, gãlãgie, în agitaţie şi în luminã artificialã.
M-am dus la el să-l întreb ce face, dar a rămas fără glas când m-a văzut. Ne priveam de parcã ne ştiam, însã el a decis sã-şi ascundã ochii, sã nu mã lase sã-l întreb cum a ajuns acolo. Fără zbor şi singur.
Mi-a şoptit ruşinat că şi-a uitat zborul şi cântecul, cã a ales sã uite tot, pentru că nu poţi cânta atunci când eşti umilit de gratii, atunci când ştii că nu mai poţi zbura. Că nu mai ai cum.
A uitat tot pentru a putea trăi, pentru a se feri de dorul zborului şi al libertăţii.
...............linişte................!!!
L-am lãsat în pace, pentru cã avea dreptate.
Am fost deprimată o vreme după ce am discutat cu el, canarul din colivie, care joacã într-un spectacol ce are mereu sala plinã.
L-am lãsat în pace, pentru cã avea dreptate.
Am fost deprimată o vreme după ce am discutat cu el, canarul din colivie, care joacã într-un spectacol ce are mereu sala plinã.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu