I-a sunat telefonul şi a plecat în grabã, stingând ţigara absent. O fi fost maică-sa. Sau nevastă-sa, care l-a anunţat că naşte. Sau maică-sa, care i-a spus că naşte nevastă-sa. Nu ştiu, nu l-am întrebat niciodată nimic despre viaţa lui în afara mea.
Când a ieşit pe uşã mi-am dat seama cã nu am apucat nici sã-i spun „pe curând”. Aşa cã i-am fumat restul de ţigarã nefumatã, ca şi cum l-aş fi sărutat pe fugă şi pe gură.
De atunci, nu mai ştiu nimic de el. Şi, absolut întâmplător, m-am lăsat de fumat.
Plus că i-aş fi făcut rău băiatului nostru, care îşi anunţă sosirea zilele astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu