duminică, 24 august 2014

Numai atunci

Cea mai elegantă ţinută o port atunci când sunt ţinută de braţele tale. 
Când rochia mi-o croieşti din sărutări, când mi-o asortezi cu răsuflări-brăţări la încheieturi, când îmi prinzi cerceii cu ochii închişi, cu buzele lipite de câte un lob al urechii. 
Atunci pornesc desculţă spre vocea care mă cheamă la odihnă, într-o vale a gâtului tău, liniştită că în apropiere ţi se zbate minereul inimii. 
Îmi pare rău că, înainte de a pleca, când mă mai privesc o dată în lacurile tale verzi şi adânci, nu e nimeni prin preajmă să vadă cât sunt, numai atunci, de frumoasă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu