Cea mai elegantă ţinută o port atunci când
sunt ţinută de braţele tale.
Când rochia mi-o croieşti din sărutări, când mi-o
asortezi cu răsuflări-brăţări la încheieturi, când îmi prinzi cerceii cu ochii
închişi, cu buzele lipite de câte un lob al urechii.
Atunci pornesc desculţă
spre vocea care mă cheamă la odihnă, într-o vale a gâtului tău, liniştită că în
apropiere ţi se zbate minereul inimii.
Îmi pare rău că, înainte de a pleca, când
mă mai privesc o dată în lacurile tale verzi şi adânci, nu e nimeni prin
preajmă să vadă cât sunt, numai atunci, de frumoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu