sâmbătă, 26 ianuarie 2019

La aproape un an, aproape de fiecare

          Initial, imi propusesem sa sarbatoresc un an de la lansarea cartii (3/10 martie) prin acest articolas, sa trag o linie si sa vad, din pareri, daca titlul a fost sau nu o minciuna. Daca exista sau nu cate "o diana pentru fiecare". Inca nu stiu.
         

         Ma gandisem si sa sun la editura, sa aflu cate exemplare mai au (acum cateva luni mai erau in jur de 50) si sa anunt cifra, in ideea in care nu cred ca voi mai reusi sa retiparesc. Inca mai sunt cateva.
         

Acum, ma intreb: si daca nu va fi asa? Daca, totusi, voi reusi sa retiparesc inca vreo 300 de exemplare? Si ce, daca nu s-a implinit anul? Si cum sa multumesc pentru atata apreciere si iubire? La aproape un an de la lansare sunt iar aproape de fiecare, recunoscatoare. 
Inca nu imi vine sa cred. 

Nenea Vali, profesor de fizica si informatica

„Faptul ca toti ne regasim in cartea ta arata tocmai autenticitatea ei si faptul ca ai scris-o cu maxima sinceritate. Este despre oricare dintre noi, numai ca tu ai avut curajul asta.”

Ortansa, actrita

„M-am diseminat prin sufletul si mintea ta ...si invers. Fuziunea aceasta mi-a dat posibilitatea sa rad, sa plang, sa vibrez, pana in ultima celula, cu tine! Te-am respirat asa cum respiri ozonul desi, marturisesc, am incendiat si cateva tigari... Te iubesc de la - la + Infinit!”

Mirela, asistenta medicala

„Draga mea, sunt fascinata de carte, (...) imi place de nu mai pot, citesc, citesc, dar in acelasi timp nu vreau sa o termin. De aceea si vreau sa ma vad cu tine, sa te pipai, sa stiu ca esti reala. (...) Uite azi nu am lasat cartea pana la ora aceasta, este... Fabuloasa! Am plans, acum rad. Doamne, esti...esti complexa, nu exista cuvinte. Ce scrii si transmiti este inefabil! Ce mi-ai facut tu mie, in Joia mare, sa ma apuce ora 13 in pat citindu-ti cartea.... Draga mea, am terminat-o. Acum trebuie recitita, de data aceasta cu creionul in mana.”

Catalin, designer-machetator, licentiat in filologie

„Cred ca ai o calitate speciala, de a remodela universul inconjurator. Ca o picatura cazuta pe suprafata unei ape linistite. Cartea ta si felul tau de a fi ne-au mobilizat pe toti la editura si in tipografie, cu atat mai mult cu cat au fost diverse dificultati de trecut. Nu poti sa-ti imaginezi ce aventura a avut cartea ta pana sa ajunga asa cum este. Si cate emotii a creat! E un fenomen inexplicabil, pentru ca, in activitatea noastra de acolo, lumea nu sta sa si citeasca, nu e timp pentru asta. Si revenim la ce am spus la inceput. Ai o influenta subtila asupra lumii. Te admir pentru asta.”
„Diana, oricat esti tu de modesta, nu esti o oarecare. N-o spun ca sa te magulesc. Cred sincer ca ai calitati deosebite.”

Klara, chirurg plastician

„Felicitari! Am terminat de citit cartea ta si pentru mine si-a atins scopul! Multumesc frumos!”

Lamia, actrita

„Scumpa mea prietena, ma pierd si ma regasesc in randurile tale. Copil frumos si bun. Cat curaj, sa-ti pui sufletul la vedere!”

Felicia, profesoara de geografie

„M-am grabit sa-ti scriu, desi nu ti-am terminat cartea de citit. Dar mi s-a parut entuziasmant ca pot scrie unui autor, dupa ce am vorbit cu atatia doar in mintea mea. E si un raspuns la provocarea ta dubla de a ne regasi in vreo diana si de a-ti gasi diagnosticul. Mi-am si imaginat cum ne-am dus cu totii aseara acasa, ne-am pus constiinciosi halatul de doctor si ne-am luat lupa si bisturiul sa-ti disecam sufletul. Eu recunosc ca m-am bagat in pat si mi-am pus un pahar de vin. Diagnosticul pe care ti l-am gasit e „umanita cronica agravata de introspectita profunda pana la nivel celular”. Din fericire, boala e fatala si se soldeaza cu nenumarate renasteri.
In care diana m-am regasit? Destule, mai ales in cea care cauta, se mira, amuteste, dincolo de cuvintele atat de bine potrivite. O sa-ti spun si in ce nu m-am regasit - increderea in oameni. Acel nivel de incredere incat sa te dezvalui in toata vulnerabilitatea ta si sa te pui in mainile unor straini fara alte strategii de aparare decat scuza „Asta sunt eu, alta, mama nu mai face”. Ce poate fi mai dezarmant decat atat? Si, mai ales, ce poate insemna mai mult acceptarea de sine, dincolo de tot zbuciumul indoielilor? Deci, te voi folosi pe post de bibelou pentru a-mi aminti ceva ce am uitat de atata timp incat nici nu-mi mai amintesc cum e. De fapt, cred ca ti-am scris sa-ti multumesc pentru darul tau si sa te rog sa continui, pentru ca „mai vreau!”

Vlad, actor si profesor doctor in arta actorului

„Cartea ta e ...tare. Verry impressive, indeed. Mi-au ramas in memorie, deocamdata, pentru ca n-am incheiat-o, fragmentul cu sireturile, cel ce Brumaru, cel cu Craciunul din anu' I si ... altele, desigur.”

Diana, profesoara de limba engleza si licentiata in teologie

„Iti multumesc pentru ca ai scris aceasta carte. Este frumos sufletul tau, zburdalnic, dar atat de pur si autentic in traire...Mi-a placut la nebunie chiar conflictul tau interior si felul cum pui in cuvinte ideile. Ai un talant pretios.”

Cristina, asistenta medicala

<“Eu cred in rai si-n iad. Trec prin ambele locuri zilnic”. Citesc si recitesc.....si parca le traiesc! Iti multumesc om frumos pentru tot ce rascolesti in mine! ❤️>

Monica, scriitoare

„Ba te iau in serios. Tot ce ai pus in cartea aia sunt bucatele din tine, din sufletul ala al tau minunat si curat. Si-mi place ca descopar o Diana minunata. Cu credinta multa. Cu framantari, intrebari, stari de tot felul. Si peste toate, multa iubire de om. De frumos. Cartea ta e ca un izvor rece intr-o zi de arsita. Te racoreste. Si te duce intr-o lume in care rautatea nu-si are locul. Esti minunata, Diana. Te imbratisez tare de tot!”

Bianca, profesoara de limba engleza

„Deja am dat tema elevilor din cartea dumitale! Desi nu am ajuns la momentul T, a ajuns ea la mine. Si am si pus-o la treaba. Felicitari, Diana! Nu-i lucru usor sa te dezvalui tuturor...O fi dragoste, maica, pentru ca altfel nu-mi explic!”

Geri, artist plastic

„Dau paginile si o descopar, o redescopar, zambesc si o simt langa mine povestindu-mi ce a facut ieri si alaltaieri. Chicotim amandoua la cate un cuvant mai vulgar, la o situatie comica, ori cand ea trage cate o concluzie, uneori in soapta parca sa nu se simta din nou acea durere, alteori mai tare sa se auda recunostinta. " Stai sa-ti spun ceva, intre doua batai de inima" zice ea. Si incepe a-mi povesti cate-n luna si in stele. Eu beau cafeaua si zambesc, sorb cuminte fiecare cuvintel si ma bucur sa o am, sa o stiu, sa o imbratisez si sa plang de dorul ei. Ce gasesc eu in diana e emotie, umor, profunzime...dar mai bine sa o descoperiti voi, ca e diferita pentru fiecare. Ma duc sa-mi fac alta cafea. Multumesc, Diana!”

Sinziana, tehnician dentar

„Diana draga, tot citesc din tine (practic) si parca tot mai tare imi vine sa te iau in brate!”

Roxana, economista

„Cartea e bestiala. Scrii minunat!”

Mariana, profesoara de limba romana 

„Am inceput sa citesc romanul. Eleva e intrecut cu mult profesorul. Felicittari! Nu am stiut multe despre tine si din cartea asta aflu ca pictezi si pictezi foarte frumos. Ce sa spun, sunt extaziata si stupefiata in acelasi timp. Cu fiecare fraza parca patrund in inimioara ta, atat de sensibila, si descopar o alta tanara incercata de viata, parca prea incercata pentru varsta pe care o ai...Cand vei putea, as dori un autograf si poate atunci mai vorbim.”

Alexandra, ofiter 

„Stiu ca au trecut cateva luni de cand mi-ai dat cartea si de cand m-am apucat sa o citesc, insa nu am vrut sa o termin repede...iti cunosteam de dinainte profunzimea, dar am descoperit in scrisul tau o adevarata arta! Felicitari! Te-as citi la nesfarsit!”

Adina, medic veterinar

„Diana, tocmai am terminat de citit cartea (stiu ca mi-a luat nitel), am ras si am plans, esti minunata! Te imbratisez si sper sa ne vedem curand! Apropo: chiar ai omorat catelul? Acum am vazut pe spatele cartii ca a mai zis cineva ca a ras si a plans. E bine ca ai reusit sa aduci emotiile astea la oameni atat de diferiti!”

Alina, profesoara de limba romana si franceza

„Draga mea Diana, lansarea cartii tale cu o zi inainte de Duminica vindecarii slabanogului, cartea in sine si emotiile generate de amintirea copilariei noastre in ale „iluminatului public” m-au determinat sa includ cartea ta in categoria cartilor vii. (...) Cartea ta este pentru mine si un popas, si o ancora. (...) Cred c-as fi in stare acum sa scriu o carte ca reflectie a fiecaruia dintre gandurile tale. Prea multe dintre trairile tale imi sunt familiare! (...) Iti multumesc in numele tuturor celor care indraznesc sa-si scoata capetele de sub zapada ca ghioceii si sa comunice cu tine si cu ei insisi dupa lectura cartii tale. Am sa las in continuare „copilul tau de hartie” sa zburde si sa rada in sufletul meu.”