Un sens marunt

Trebuia sa ma nasc si sa traiesc la sat, undeva in vremea lui Liviu Rebreanu, nu mai tarziu de Marin Preda, sa fiu data la scoala cu banii de pe loturile de pamant ale bunicilor si sa umblu desculta si despletita pe sub basma. 

Sa ma ia de nevasta dascalul din sat si sa ridicam amandoi o casa pe care s-o umplem cu copii: o parte ai nostri, o parte ai satului, carora le-as fi fost invatatoare. 

Atunci nu as fi postat porcarii pe Facebook, nu as fi facut margele pe care nici eu nu le port, nu as fi scris balarii pe care nici eu nu mi le recitesc, si totul ar fi avut un sens marunt, cat ograda mea, dar cu siguranta mai nobil.

Romania mea, in 2013

România mea este România celor care au jertfit ceva din ei pentru mine. Care au murit pentru libertatea mea de exprimare şi religioasă, pentru neasimilarea şi neînstrăinarea mea. Care mi-au măturat drumul să ajung să fiu. 
România mea este a unora care au mers la Alba Iulia în 1918, a unora care au murit în închisorile comuniste, a unora care prin minţile şi prin sufletele lor au dăruit ştiinţei şi artei, culturii, şi au îmbogăţit cele ale duhovniciei.
România mea este a multora din trecut şi din prezent, iar eu sunt a României din viitor. Mi-o asum aşa cum am primit-o, şi vreau să am ce să dau mai departe.
Nu îndrăznesc să deznădăjduiesc, chiar dacă România de azi nu este întruchiparea visurilor de odinioară, pentru că printre noi se află mari români care ar putea ruşina pe cei care nu au crezut în ei. În românismul lor. La multi ani, România de aici şi de pretutindeni!

Barbati si femei iubind si scriind

          Bărbaţii au scris cel mai mult despre dragoste pentru că au iubit pe timpul vieţii mai multe femei, de cele mai multe ori, în acelaşi timp. Şi le-au părăsit şi au rămas, în cele mai banale şi fericite cazuri, cu una singură fizic, iar cu celelalte toate în gând.
Şi le-a iubit bărbatul-cu-o-femeie pe toate, cu atâta Rusie în braţe încât a chelit, deşi doctorii întotdeauna au găsit alte explicaţii. Şi bărbaţii au suferit de mai multe ori părăsind mai multe femei în acelaşi timp, deşi, pe majoritatea dintre ele, îşi petrec zilele chelind, încercând să le părăsească.
Femeile au scris mult mai puţin, aceleaşi şi aceleaşi poeme de dragoste, aceleaşi idei repetate în sute de rânduri, identice în sute de caiete ale tuturor femeilor care au iubit de mai puţine ori decât bărbatul lor care a părăsit mai multe femei pe care le-a iubit. Parcă toate au iubit un singur bărbat, înainte de cel pe care-l observă chelind. Acelaşi.
Bărbaţii nu au contenit să scrie, şi foarte variat chiar, şi bine de tot, precum au iubit, pentru că femeile toate nu le-au fost muze, mame, porturi, dame în dantele, valuri, focuri, otrăvuri, linişti, frângeri, boli, draci, patimi, holograme, ci doar un singur lucru: Necunoscute.

Eu, in cateva cuvinte

Scurt, ca sa stiti cine sunt: ma gandeam aiurea si am confundat pasta de dinti cu crema de maini. Am realizat treaba asta abia dupa ce gura imi mirosea frumos a parabeni. The end.

un gand in calitate de romanca

Pe 21 Decembrie 1989, eu aveam un an jumate. Stiam cateva cuvinte si faceam la olita, dar habar nu aveam ce se petrece dincolo de patut, ceva mai departe, in Timisoara sau la Bucuresti, sau in alte orase din tara. 
Nu stiam ca mor oameni pentru Romania de azi, pentru libertate si pentru demnitate, si poate si pentru mine, putin, de moment ce acum pot scrie aici.
Sunt ipoteze cum ca a fost o mascarada Revolutia din 1989, jocuri si masinatii politice, dar crucile ramase in urma sunt pe bune. Sunt acolo in cimitire ca martori pentru momentul in care adevarul va iesi la suprafata- cand va fi nevoie de el.
Acum ceea ce nu poate fi contestat este ca s-a murit. S-a murit mult. Cu speranta, cu durere, cu revolta. 
S-a murit printre cei care au ales sa iasa in strada, printre cei care si-au ascuns glontul in trup dorindu-si ca al lor sa fie ultimul. 

Cele mai bune nopti

Cele mai bune nopti mi-au fost alea in care nu am dormit, ci in care am scris sau am citit. De asta urarea de "noapte buna"- cu gandul la somn, mi se pare la fel de nepotrivita precum oximoronul "buna dimineata". (E doar dimineata, buna nu are cum sa fie, pentru ca s-ar numi amiaza). 

De Dragobete

Exista un moment pentru toate, pentru ca toate vin oricum cand vor. Totul e sa ai incredere si rabdare, constient ca nu vei scapa. Sa nu deznadajduiesti. Sa fii convins ca totul este in favoarea ta, mai ales cand nu intelegi ce sau de ce se intampla. 

In viata citim multe si credem si mai multe. Nu mai exista viata inafara vorbelor pline de-nteles, pentru ca viata insasi se pierde printre ele. Pierdem ceva sau pierdem ceva, important e sa stim. Sa mergem mai departe spre nicaieri, pana unde se uneste cerul cu pamantul, pana sta vantul. Atunci, si doar atunci, vorbele vor avea valoare, iepurasii vor fi liberi, fluturii vor fi in lanturi, si sufletele la vedere. 

Exista un moment in care spui: e momentul. Cel mai cel. Acel crampei de clipa in care, privind inapoi iti dai seama ca a meritat. 

Pot manca la infinit c...t. Dar ma opresc. Cu ocazia Dragobetelor, ma pun sa despodobesc bradul de Craciun.

Apoi dau cu aspiratorul si imi cant in surdina "despodobeste, Diano, bradu', si nu te intristaaaa...".

Fara obligatii

     25 feb 2014        

             Ieri seara, in fata scarii blocului, un batran nevoias, tremura de frig. Mi-a cerut sa-i aduc o coaja de paine. Urc intr-un suflet, ii pun intr-o punga paine, un borcan de zacusca, un bidon de iaurt si un cutit de plastic. 
              Vroiam sa descompletez setul de linguri, dar m-am gandit ca se descurca, totusi. Intr-o alta plasa ii pun un sac de dormit, un fular mai barbatesc, si un prosop. Cobor cu ele, insufletita, de parca omul ar fi fost pe moarte si eu trebuia sa alerg sa-l salvez. Cum nu vad la distanta fara ochelari, orbita de fapta mea aproape eroica, ma apropii de usa si dau sa deschid, gandind sa-i spun sa intre in scara si dimineata sa iasa inainte sa fie observat de cineva din bloc. 
             Atunci il vad pe geam pe nevoias cum se la**ia. Ma observa si continua. Ii fac semn in sensul de "ce faci nene?", de parca nu intelegeam. Continua. Raman tampita o clipa si apoi strig la el: "HOOO!", iar el se opreste, moment in care deschid usa, ii las plasele si inchid imediat. 
             Am vreme sa-l aud in timp ce ma departez incet, spre lift: "Nu pleca, mai ramai, fara obligatii, ramanem prieteni?". De mila si scarba m-am pus sa beau. Si-am baut pana la 3 dimineata, de nu stiu cine a fost mai jalnic.