sâmbătă, 3 decembrie 2016

Situaţii lãmuritoare

La drum lung şi în bucãtãrie cred cã vezi cel mai clar dacã te potriveşti cu cineva. Serios.

Poate par nişte detalii sau nişte prostii, dar chiar sunt douã situaţii de viaţã care funcţioneazã ca un turnesol. Se vede tot, în fiecare dintre cei doi şi se pot produce transformãri care ori leagã, ori dezleagã relaţia.
Ah, apropo de detalii. Am auzit de un cuplu care urma sã se cãsãtoreascã dupã cinci ani de relaţie stabilã. Nu au cãzut de acord nici în ruptul capului asupra modelului de invitaţie de nuntã, aşa cã s-au despãrţit. Mi-a stat mintea în loc.
Cum, frate, de la o mizerie, o formalitate (aia nu îmi place, aia e prea scumpã, numai la bani te gândeşti, cu mov, ba cu verde, plic, pergament, sul, foaie, ursuleţ, motive naţionale, cuvintele astea, ba nu, o poezie, ba nu, o declaraţie, ce declaraţie, da, chiar aşa, nu ştii ce-i aia pentru cã nu mi-ai spus niciodatã ceva frumos, o declaraţie, declar cã am obosit, stai liniştit, aşa te-ai nãscut, a doua oarã de cinci ani încoace, eşti insensibil, eşti prea sensibilã, înceteazã, ea începe sã plângã, vezi? am dreptate, ai pe dracu' sã te ia, vaco, mã scoţi din minţi de prea mult timp, nu mai urla cã îţi fac bagajele şi zbori pe geam, stai la mine, poate zbori tu, gata, am plecat, însoarã-te cu mã-ta), au ajuns sã se certe, sã vadã tot mai mult diferenţele şi tot mai puţin chestiile pe care le aveau în comun. Bine mãcar cã au realizat la timp ce urmau sã facã, nu de alta, dar dãdeau aiurea banii pe... divorţ.

Revenind, la drum lung, doar vorbeşti sau taci, iar în ambele cazuri ar trebui sã fie relaxare, sã nu se mai termine buna dispoziţie, sau dacã apare liniştea, sã nu fie apãsãtoare.
Sau ajunge sã fie obositor de lung drumul, sã va fie foame, sete, sã aparã un anume disconfort, o lipsã, o defecţiune, o situaţie care trebuie rezolvatã pentru a putea continua cãlãtoria. Cum vã purtaţi atunci unul cu altul? Cât de receptivi mai sunteţi unul faţã de nevoile celuilalt? Cum se gãsesc soluţiile? Cum împãcaţi douã idei pe aceeaşi temã, dacã nu pot fi ambele rezolvate?

Iar în bucãtãrie, totul ţine de ritm şi de gust. E un anume dans, un ritual al preparãrii mâncãrii care ţine de doi sã fie acordat. Fãrã ciocniri, fãrã renunţãri la sare sau la piper, fãrã concesii prosteşti: mai amestecã, lasã aşa, sã se întrepãtrundã gusturile, da, se va arde, da, pentru cã ai ţinut sã pui capacul, se afumã, sar stropi, porneşte hota, tot se arde dacã nu amesteci, amestec, ai rãbdare, mai punem piper?, cum vrei, hai cã nu mai punem, dar ar trebui sã fie iute, îţi pui tu în farfurie dacã mai vrei, altfel eu nu mãnânc, dar de ce nu încerci?, mi se face rãu, ei ţi se face, aşa-i, vorbesc aiurea, doar sã nu­-ţi fac pe plac şi sã te enervez cu piperul etc.

Da, unele lucruri se regleazã, dar dacã gãtitul (ah, şi mersul împreunã la cumpãrãturi), de la început la final curge lin şi pe acelaşi mod de a vedea procesul, atunci sunt mari şanse sã funcţioneze noua relaţie.
Altfel, se poate sã meargã, dar staţi acasã şi mâncaţi doar în oraş.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu